Superwoman

Citisem un post de la Calin Crainic si unul de la Deme. Apoi m-am gandit ca:

Nu cred ca treci peste relatii, cred ca se materializeaza in tine intr-o substanta vascoasa si insuportabila. Ca sa treci peste o relatie trebuie sa accepti un esec ceea ce de multe ori nu suntem capabili sa facem.
O intrebare din House era legata de tocmai esecurile noastre: oare nu avem tendinta sa ne accentuam esecurile mai mult decat reusitele? S-ar putea spune ca nu au stat mereu lucrurile asa, inainte presiunea asupra femeilor era mult mai mica de unde si lipsa de esecuri... Cand singurul esec disponibil era acela de mama, instinct natural si primordial si rol dotat de imperfectiuni, situatia era cu totul alta. Oricum se intampla in familie, singurele persoane cu adevarat legate de tine in mod iremediabil, deci nimic extraordinar de grav. Timpul trece, sferele se aduna si ne trezim ca femeie inseamna: mama, sotie/iubita, amanta si salariata. Avem cel putin doua roluri in plus de indeplinit de unde si problemele actuale. Si-a auzit cineva bunicii sau parintii vorbind despre divort in era comunista? Nu pot numara exemplele pentru ca nu le am la dispozitie, nu le pot contabiliza. Nu exista asa ceva situatia era clara: iubitul iti facea curte, puneati averile la un loc prin casatorie, se nastea un copil si o luai de la capat. Or asa ceva nu mai exista. Sa-ti faca un barbat curte este dezamagitor. Nu vei primi nici scrisori, poate flori si s-ar putea sa fii obligata sa platesti cina studenteste. Daca un barbat iti face curte este romantic, deci pampalau. Unde am gresit?
Hai sa o luam pe stadii.
Incepem cu iubita: iesi cu un baiat multe luni de zile, luni pentru ca nu pot cuplurile care fac un an in preajma mea. Motive de despartire: timpul, clar, nu ne mai ajunge timpul. Pe langa obisnuita replica " nu vreau nimic serios pana la 25 de ani". Asadar numeri specimenele pregatite de o relatie de lunga durata deoarece cele incapabile de ea sunt mai atragatoare, tocmai pentru ca pot fraieri un numar incalculabil de fete si nu au nevoie de un partener sexual stabil deoarece il pot gasi in orice club. Iar specimenele capabile de relatii lungi sunt atasante dar pampalai. Ca si iubita, deci tanara fata in cautare de relatie stabila, sa nu-si imagineze careva ca am trecut prin revolutia sexuala si suntem pe deplin capabile de one-night standuri, esti acuzata de gelozie, istericale, posesivitate DOAR pentru ca iti imaginez o relatie in functie de stereotipurile din imaginarul colectiv: basme, romane si filme (de dragoste evident). Deci esti prea romantica si el este incapabil sa-si exprime sentimentele, ok, treci de cealalta parte a baricadei: iti asumi relatiile ca relatii, si actele sexuale. Deznodamant: inhibi deoarece iti asumi sexualitatea, si cel mai probabil fug baietii de tine.

Ajungi a fi sotie, dar nu este indeajuns. Trebuie sa il atragi in continuare. Cum poti sa atragi o persoana cu care ai incercat oricum, probabil, orice pozitie sexuala? Nu poti, asa ca iti creezi propriile fantezi de care ai putea foarte bine sa te lipsesti si te imbraci sexy sau folosesti masina de spalat ca suport. Da sigur, iti reinoiesti viata sexuala dar in sine nu isi imagineaza partenerul tau de sex opus ca pur si simplu dupa un anumit timp lucrurile se calmeaza, se slefuiesc. Nu, el cauta aventuri si cand cabana de la munte unde v-ati petrecut ultimele vacante este o amintire prea indepartata s-ar putea sa le caute cu altcineva. Iar tu devii sotie, cea care sta acasa si cu care are copii, deci substitut oficial al menajerei si al mamei lui iar el isi cauta tinerea cu o tanara.

Esti mama moderna. Muncesti si te ocupi de copii tai. Nu vei fii acolo pentru ei intotdeauna. Si chiar daca esti mereu acolo nu este un rol prea confuz: teoriile actuale din psihologie iti impun sa fii calma, sa respecti intimitatea odralsei, sa nu o coplesesti cu dragostea ta (ca sa reduci sindromul lui Oedipe) si in principiu sa lasi copilul sa ti se suie in cap. Am fost crescuti cu o anumita disciplina in scoli si acasa, cu cateva batai ceea ce psihologii considera a fi nefaste. Cum sa faci educatie fara a avea autoritate daca autoritate inseamna a te impune cateodata fizic? Nu poti, copilul tau o sa fie oricum rasfatat deoarece a crescut in secolul vitezei si al psihologilor pentru copii.

Esti salariata. Muncesti intr-o lume a barbatilor unde avansurile sunt la ordinea zilei si colegele tale te pizmuiesc exact ca in scoala generala. Daca esti si sotie s-ar putea sa castigi mai mult ca sotul tau, motiv de castrare pentru acesta, si s-ar putea sa te paraseasca. Daca nu castigi esti modelul femeii obisnuite, care a reusit dar nu si-a surclasat sotul. Oricum muncesti, ceea ce inseamna ca muncesti prea mult pentru nu ai cum altfel. Daca nu ai reusit in domeniul tau esti frustrata de societatea ce te impinge sa fii o "femeie moderna".
Femeia moderna alterneaza toate aceste roluri cu succes si este o zeita, in stilul Angelina Jolie: sotul perfect, jobul perfect, fizicul perfect, copii perfecti. Cand zic fizic vorbesc de obsesia nenaturala de a arata bine atunci cand genetic nu poti si deci de orele la sala sau la fitness pe care le faci tocmai pentru a fi o femeie moderna.


Nu suntem facute pentru a fi femei moderne pentru ca alfel nu am avea dificultati in a indeplini toate aceste sarcini. De unde si faptul ca presiunea ne face sa amplificam defecte logice, cauzate tocmai de societatea moderna. Imaginile ce ne hranesc ale cuplurilor de speta Brangelina sunt false sau foarte rare. Ca atare, chiar daca este imposibil si deloc imaginabil pentru femeia moderna din tine, trebuie sa iei situatia ca atare si sa incerci sa o suporti: in primul rand inceteaza sa crezi ca le poti avea pe toate si de o data, ia lucrurile la rand. Mai intai fa in asa fel incat sa nu te mai consider neatragatoare pentru ca nu arati ca Megan Fox, care apare pe nenumarate coperte de reviste, cu siguranta nu e la fel de desteapta ca tine si oricum cata placere fizica poate sa provoace o persoana daca comportamentul ei este acela al unei blonde denaturate. Dupa ia in considerare faptul ca atat de pierduta pe cat esti tu sunt si barbatii care te inconjoara, bombardamentul mediatic nu te atinge doar pe tine, nici ei nu isi dau seama de ce o femeie este atragatoare cand domina, sau daca ei ar trebui sa domine o relatie. Apoi nu uita ca toata aceasta epoca, chiar daca se misca prea repede cere rabdare si mai multa acomodare ca inainte, nu te repezi in relatii si nu mai folosi arhetipurile romantice, nu au cum sa functioneze.

Pentru a incheia discuta, daca un lucru bun a adus evolutia aceasta a lumii noastre este multitudinea de cai de comunicare. Ca atare impartaseste ceea ce simti si problemele tale si nu le crede unice.


En français


A ce moment là j’aurais donné n’importe quoi pour pouvoir m’expliquer pourquoi. Bon il y en a plein des raisons, même qu’il y en a bien plus que plein. Si je n’avais pas été si stupide peut-être que j’aurais accepté la vérité mais elle me blessait bien plus que je ne le croyais. Allons un petit résumé este nécessaire : mon ex-petit ami, tête de requin, se tourne à nouveau vers moi avec son attention débordante et je pense lui faire face…grosses désillusions, je le sais bien ; mon julien, celui que je regrette, avec lequel j’avais vraiment souhaité bâtir quelque chose me paye attention, mais pas assez, et je le sais bien, de quoi il s’agit – lui au moins ne veut rien de moi- , pour remplir le paysage je me fais racoler par un poisson de 60 ans, version immaculée conception transformée en boue, je ne veux rien faire avec cela, ça me dégoûte. Mais je dois garder le calme, à quoi ça m’aide de me rendre folle avec ces suppositions de tentacules déjantées en me perçant…Comment dire non gentiment alors que le seul désir qu’on a est de jeter les rails par terre, faire trembler le sol, crier de tous ses poumons ?

Je vais regarder les choses en face : si je dis non, il faut que j’aie des excuses…en voila : Je pars avec mes parents à la campagne. Puis, plus tard ce ne sera pas la même chose, le temps fait oublier. C’est bien différent quand je me présente à une rencontre avec quelqu’un et il faut que je trouve ce quelqu’un. Facile à dire, facile à faire, difficile de se débarrasser de cela même. Car le seul problème pour le moment est que je ne désire plus rien comme si j’étais morte, trop vieillie pour réagir.

Désillusion après désillusion je fonds.

Bon il faudrait reprendre à zéro. Un problème, deux résolus dans la même journée, n’est-ce pas un bon signe ? Moi je pense que si. Alors un gros chill pour celle qui en est arrivée là…moi !

8 commentaires:

  1. Foarte buna analiza: dar, daca pierzi si sentimentul unicitatii si intri in gloata, mai pierzi ceva si te (s)cufunzi...iar in general este bine sa ramai la suprafata!

    ReplyDelete
  2. Tendinta aceea sa nu faci parte din turma e poate la fel de penibila cu cea de a face parte din turma. Vrand sa fim unici ajungem sa fim la fel prin unicitate. Nu dau exemple prea multe dar toti ne credem speciali si de fapt nu suntem.

    ReplyDelete
  3. Am peste 25 deci treaba serioasa scrie pe mine:))

    ReplyDelete
  4. Poti sa ai si 45 si sa nu scrie treaba serioasa pe tine. Cum poti avea 20 si sa vrei mai mult decat ala de 45... Varsta era aleatorie sincer.

    ReplyDelete
  5. cred ca- dar nu sunt convins, ca ai interpretat gresit ceea ce am scris.

    ReplyDelete
  6. Eu nu cred asta. Pur si simplu am discutat un subiect: relatii intre barbati si femei. Era larg, fiecare vb altfel despre. Nu am interpretat.

    ReplyDelete
  7. mah, ca sa posa citesc si eu ca lumea (si altii mai usor) : separa si tu paragrafele, fa ceva la punerea in pagina. textul pare inghesuit, ergo e greu de urmarit, mai ales ca e destul de lung. ce zici? :)

    ReplyDelete
  8. ok, voi incerca asta; i-am dat copy-paste din ceva mai vechi si eram pe fuga; ergo l-a luat inghesuit?

    ReplyDelete

 

Flickr

study

Instagram