Blogging

Aceasta leapsa vine de la Roxy si de la iubitul ei Korbu.
Eu dorm cu powerbook-ul sub pat. Dimiteata cand ma scol il iau de acolo si ii dau drumul. Si atunci imi petrec cel putin 30 de minute in pat cu el. Dupa depinde de ce trebuie sa fac. Sunt studenta asa ca ori ma duc la cursuri, ori ma duc (cum se intampla acum) la examene. Citesc o data la 3 zile tot ce am in Google Reader si cateodata fac asta de pe iphone. Mai stau si pe twitter pe iphone si pe mail pe iphone si pe facebook pe iphone. Nu am mai deschis de o saptamana de cand il am deloc aceste site-uri, mai putin la mail ca stiu ca il voi scrie mai repede. Sa luam o zi in care nu am examen si nici nu mi-am propus sa depun o munca pentru urmatorul: sunt in pat cu mac-ul, ma ridic, imi pun sosetele, ma duc la biroul din imagine, imi fac ceai, imi fac de mancare (salata si piept de pui sau piept de pui si sandwitch) ma uit la cateva bloguri: zoso, Andrei, cabral, Mihai Bendeac, Mircea Badea dupa care deschid cucirca.com sau surfthechannel.com si vad ce seriale am de vizionat. Si incep sa ma uit la ele. Dupa, ma gandesc ca nu am ce scrie sau nu am mai scris....si atunci imi zic trebuie sa ma apuc. Inchid site-urile cu seriale, deschid un textedit si m-apuc sa scriu.Dau drumul la muzica: de 3 zile sunt pe Dido, asa ca asta voi asculta. In 30 de minute maxim, daca nu este preluat din caietul meu de ciorne (ca asta inseamna ca am mai lucrat macar o data la subiect) postul este pe blog. La un anumit moment al zilei, cam dupa vreo 6 ore asa, sunt pe mess sau skype cu Andrei, ma gandesc serios ca ar trebui sa ma apuc de Google Reader. Ca atare las mess-ul, bag un brb si ma duc sa-mi fac baie si sa termin doua manhwa sau cartea lui Niall Griffiths. Realizez cam pe atunci ca ar trebui sa invat asa ca dau drumul la Carcotasi, ma asez in pat, las calculatorul pe birou si fac conspect sau rescriu anumite lectii.
Seara mea se termina asemanator daca nu am iesit in oras sau daca nu m-am dus la munca (poate pentru ca am ales sa descriu ziua de azi). Adorm dupa ce am vorbit la telefon cu Andrei si ma voi trezi cel mai probabil urmatoarea dimineata cu un mail de la el. La care voi raspunde, inainte de a ma duce la examenul de lingvistica.

O astept pe My7uNa cu un raspuns.

Decisions, decisions

De ceva timp imi pun intrebari din categoria "relatii". E evident ca imi pun intrebari, raspunsurile insa le primesc din psihologie si filosofie in loc sa mai pun in aplicare. Nu imi vine insa la indemana sa vorbesc despre asta des, mi se pare ca da o aura proasta. Din doua motive: cand barbatii vorbesc despre aceste subiecte este anormal, este chiar de laudat ca ofera o bucatica din "inima" lor, cand femeile vorbesc despre asta sunt disperate, mai mult ca sigur. Nu vorbesc despre asta pentru ca sunt disperata ci pentru ca atunci cand citesc doua articole despre: zoso si revista Philosophies incep sa am o opinie proprie despre.
Zoso scrie:

De ce fugim? 
Pentru că ni se permite. Pentru că ameţită de lângă noi are impresia că noi suntem foarte deştepţi şi foarte conştienţi de ceea ce se întâmplă. Dacă după 3-4 ani de fela relaţie am primi două după ceafă şi întrebarea “ce mai aştepţi, boule”, nu ne-am mai fofila atât. Dar noi suntem ok cu asta.

Povestea incepe de la un prieten sau o cunostinta care si-a parasit iubita dupa ce ea a ramas insarcinata, si la momentul la care copilul era o evidenta (nu se mai putea face avort sau era deja fizic prezent in relatie - nascut).

Nu vreau sa iau apararea tipilor de, sa zicem, maxim 30 de ani fara sotie, dar stiu ce inseamna sa-ti fie teama sa te angajezi. In sine orice relatie reprezinta sa dai din tine si sa vrei ceva cu cineva, nu numai verbal si nu numai ca atitudine, ci din cel mai profund ungher al fiintei tale. Nu este deloc usor.
Nu consider ca este normal sa iti lasi prietena daca ea este insarcinata si esti cu ea de peste 3 ani de zile. Nu mi se pare normal ce se intampla. Parintii mei sunt impreuna din clasa a 11a si nu, nu mi se pare ca sunt fericiti. Nu mi se pare ca atunci cand te multumesti in a sti ca asta este persoana care iti convine tie poti fi cu adevarat fericit. Chiar si atunci cand crezi ca este cea buna, poti avea dubiile de rigoare, nu esti scapat de ele doar pentru ca te-ai casatorit cu. Da, asa cum spune si zoso, la tara este mai usor. Dar la tara nu se gandeste in aceeasi termeni ca la oras, indeletnicirile sunt altele, se tinde spre procreere, femeia nu trebuie sa munceasca, exista si (poate) un nivel mai scazut de educatie. Cat despre bunicii nostrii si generatiile anterioare ma gandesc ca ei nu si-au pus problema. Aveau multe altele: razboi, comunism, penurie, politie secreta etc. Bunicul meu s-a casatorit cu bunica mea dupa ce i-a facut curte vreo 2 ani. Anterior mai fusese indragostit de o tipa, o ceruse si ea il refuzase. El vroia o casatorie, probabil de cand a inceput sa scoata fete la cofetarie.
Nu cred ca tanarul din ziua de azi cauta o casatorie cu la fel de mult angajament, cred ca adesea se ascunde in spatele existentei calme, ii e frica sa evolueze. Exista cei care ti-o spun din fata ca sa nu te entuziasmezi, exista cei care te amagesc numai ca sa se indragosteasca de altele, exista cei care te sufoca in acea directie, cei care te fac sa crezi ca numai moartea prin plictis te asteapta dupa ce ai raspuns afirmativ tentatiei. Nu-i asa ca era bine la inceput? Cand nu iti puneai acele intrebari? Nu-i asa ca ai mai incerca si cu altcineva pentru ca "nu se stie niciodata"?
Sartre sustine ca deciziile noastre nu sunt numai ale noastre pentru ca nu ne implica doar pe noi. Intr-o lume fara Dumnezezeu (in mare), unde oamenii nu sunt definiti printr-o esenta, fiecare este lafel de pierdut si concepe fiecare act pentru valoarea lui intrinseca. Orice decizie presupune un angajament total, de unde frica. Se vede in viitor si stie ca va trebui sa il asume. Fiecare decizie, chiar si cea mai mica este semnificativa - culoarea parului, stilul vestimentar etc. Dar dincolo de aceste decizii, de aceste acte se afla ceva pierdut prin noi. "Se decide in mine" spune Nietszche. Corpul nostru este un teatru in care se lupta instincte contradictorii. E normal atunci ca decizia sa vina din altceva, din ceva ce se ascunde atat de profund incat actul initial sa fie depasit. Poate asta este cazul tipilor care isi parasesc iubita insarcinata. Poate au vazut prea tarziu in ce consta decizia.
Este greu sa iei o decizie pentru ca fiecare decizie, indiferent de faptul ca sunt sigur sau nu, trebuie asumat ca si cum al fi al meu. Este datoria mea ca om.
Tocmai din acest motiv fiecare decizie ne construieste si ne schimba, putin cate putin.


Dido - Life For Rent
Asculta mai multe audio Muzica

Persepolis

Acum vreo trei ani de zile am scris acest articol. Era despre un film care a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai buna animatie. Saptamana asta si urmatoarea voi mai publica recenzii si ganduri legate de animatii/manga/BD.

Femeia musulmana se emancipeaza pe an ce trece, fara sa tina cont nici de Coran nici de sot. Asta in lumea idilica in care isi poate descoperi fata in public si nu poarta la voalul negru astfel incat numai ochii sa fie vizibili. Un subiect care afecteaza si Franta, o tara cat se poate de eclectica imigrational. Problema valului si a semnelor religioase in scoli vine ca un spiridus ce salasuieste in mintea francezilor asteptand urmatoarea ocazie de a-si scoate la iveala atuurile. Problema este departe de rezolvare din moment ce inca exista brad de Craciun in anumite scoli si sabatul, mancarea de porc interzisa, alte elemente musulmane sau cruciulitele crestine apar peste tot. Tot tam-tamul insa a disparut si situatia s-a calmat.
Atunci au inceput marturiile unor femei considerate „extraterestre”, femei venite din „lumea a treia” care s-au afirmat prin dorinta de a invata si de a-si crea un viitor mai bun. Cazul este comun, marturia uneia scotea la iveala cat de stranie este conceptia despre blugi, obiecte de moda sau despre relatii intr-o lume straina si noua.
Pe baza acestui val de reactii si interese a luat nastere ideea pentru Persepolis.
Personajul principal este infatisat in copilarie si adolescenta. Marjane are 8 ani si traieste la Teheran in 1978. Rapid ideile ei profetice de salvare a lumii si cultura superioara a familiei dispare. Irak-ul impune un regim de lipsuri si ii omoara pe rand apropiatii. Tanara fata, un pic prea revolutionara pentru a purta voalul si a se conforma cu precepte invechite este trimisa de parinti la Viena, in Austria. Marjane, la 14 ani, descopera acolo iubirea, libertatea dar si singuratatea si diferenta fata de straini.
Desenul animat este o opera autobiografica in care Marjane Satrapi isi exprima propriile frici si probleme legate de origine. Se pare ca lumea occidentala pe cat de placut si promitator ar suna este un loc al exilului si deznadejdii. Fericirea necesita sacrificiu iar cazul acesta nu este o exceptie.
Ideea desenului animat permite o bariera impotriva atacurilor directe, desenele fiind considerate naive sau inocente. Departe de aceasta supozitie Persepolis demonstreaza cum desenele animate au cateodata un impact mai puternic decat filmele de actiune prin subiectul abordat si prin realizare.
Pentru cei convinsi sa-l vada, vizionare polemica!



En français:

New products

Sunt produse la care te uiti, iti spui cat de misto este ambalajul si rapid iti dai seama ca ele nu stiu exact ce vor sa fie dar vor sa fie noi. Vorbesc de noua unda de produse bio/reciclate care tinde sa apeleze la aia de 30 de ani cu bani si cu o constiinta neimpacata fata de toti anii in care nu au reciclat si au dus planeta la pierzanie. Atunci se nasc aceste produse stranii, specifice snobului de oras pseudo-intelectual si self-conscious la maxim.
Ca prim exemplu avem aceasta minunata apa de la Glaceau (n-am auzit in veci de ei) Vitamin Water se numeste. Ma rog, ei sunt bengosi si nu scriu decat cu minuscule tot ambalajul asa ca mostra:

aujourd'hui il n'est pas pensable de ne faire qu'une seule chose à la fois. votre imprimante peut faxer, copier et scanner. votre téléphone peut préparer le repas et organiser vos vacances. en buvant cette boisson, vous développerez la faculté de lire dans les pensées des gens (souvent très amusant), et avec un peu de concentration, vous pouvez même vous téléporter...vous n'en croyez pas un mot? eh bien, vous avez raison. pourtant, dans notre centre de recherche sur l'hydratation responsable, on s'est vraiment creusé la tête pour créer une boisson "multifonctions", pour vous hydrater et vous rafraîchir...en attendant la formule pour la téléportation.

astazi este greu de imaginat sa faci lucrurile pe rand. imprimanta dumneavoastra faxeaza, copiaza si scaneaza? telefonul dumneavoastra poate sa faca de mancare si sa va organizeze vacantele. band aceasta bautura, veti dezvolta puterea de a citi in gandurile oamenilor (foarte haios), si cu putina concentratie va veti putea si teleporta...nu ne credeti? aveti dreptate. totusi, in centrul nostru ce studiaza hidratatrea responsabila, chiar ne-am chinuit sa cream o bautura "multifunctionala", pentru a va hidrata si a va satisface setea...asteptand o formula pentru teleportare.

In a manner of speaking

Oh give me the words, give me the words
That tell me nothing
Ooh, give me the words, give me the words
That tell me everyting

Poza e pentru Roxy

Political correctness

Andrei sustine ca ar trebui sa scriu lucruri mai pamantesti, asa, ca el. Se referea probabil la fenomenul flacara violeta sau ceva de aceasta speta. Acum vreo doua luni cand am inceput sa-l citesc pe zoso am dat de articolul acesta. Imi place Neagu Djuvara cum imi place orice alt monstru nascut si crescut de perioada interbelica. Ceea ce el afirma insa este cat se poate de logic si de normal.

Spuneţi, cu alte cuvinte, că există anumite lucruri care nu se fac niciodată, indiferent de condiţii.
Absolut. Şi asta pentru a păstra în limite normale imaginea ta de sine. Lucian Boia va lansa luna aceasta o carte în care vorbeşte despre germanofilii din perioada Primului Război Mondial, carte în care spune un lucru pe care evităm să-l vedem: imaginea noastră în Occident este stricată. Noi suntem, iertaţi-mi expresia, cu fundul în două luntre, în permanenţă.

Inconsecvenţa noastră e o piatră care atârnă greu şi în prezent?
Străinii ne percep negativ, ca fiind versatili, când cu unul, când cu altul. Facem doar ce ne convine nouă. Imaginea românului de şmecher politiceşte este pecetluită.

De fapt partea cu felul in care ne privesc strainii este interesanta. In total fac 7 ani de trait in afara tarisoarei noastre, intinsi in mare pe toata durata vietii mele. Am primit cam toate reactiile posibile de la cel putin 20 de nationalitati diferite. Nu e intotdeauna frumoasa.
Am fost intrebata de ce nu port fusta lunga ca tigancile. Am purtat o discutie cu o super burgheza care facea donatii unei asociatii caritabile si care ma intreba pe mine de ce sunt atat de multi orfani in Romania si cum de nu ma intereseaza subiectul. Am stat de vorba cu profesori care stiau mai mult despre Eliade sau Ionesco ca mine. Am o prietena care spunand ca este romanca aproape ca a fost scuipata de o frantuzoaica. Am intalnit persoane care nu stiau unde se afla Romania pe harta. Am o prietena jumatate romanca, jumatate nemtoaica ce catalogheaza tot ceea ce este roman drept manelo si toti romanii drept neseriosi pentru ca asa i-a vazut ea de FIECARE data cand a dat o raita pe plaiurile mioritice.
Nimeni nu stie unde suntem, care ne sunt valorile, faptul ca avem o limba latina (sunt slavi nene!)...Si pe langa asta reactia fata de ceea ce am facut in al II lea razboi mondial persista la cei de 40-50 de ani in Europa, fata de tara noastra. Iar unii ne acuza ca l-am ucis cu sange rece si fara "a proper trial" pe Ceausescu.
Stiu, imi pierd timpul dandu-le indicatii despre ce este Romania si despre cine sunt romanii. Stiu insa ca nu pleaca cu o impresie proasta de la mine si mie imi este suficient.
Pana insa sa-i trezesc la dura realitate a existentei mele sunt o tiganca slava dintr-o tara din Europa de Est plina de orfelinate neingrijite, fosta comunista partizana cu URSS-ul (si asta e o super gluma). Smile!

TV

Wondered a few days ago how many Tv series I was actually watching so I decided to make a list with impressions:

a) House: almost everybody watches House these days, but there are serious reasons; it's extremely funny to see a misanthropist in action. And the chicks are hot. Yes, I know I'm a girl.

b) Two and a half men: it still is funny after 8 seasons, though this is the last one; Charlie Sheen is impeccable, and his brother in the series is al lot more famous than you would expect.

c) Sanctuary: I am a STARGATE fan, as I am a Harry Potter fan. I think those are the best things that ever happened to me, movie/serie wise. So when Amanda Tapping started a new series I was all excited, she played in Stargate SG1 and Atlantis. Those are two series I miss. Sanctuary is nice, all monstery, but science fiction that's filmed a bit like 24.



d) Stargate Universe: it started well, so I'm expecting the new episode this month or the next one. I'm a bit disappointed by the fact that it's too dark, not so funny and way too psychological for a TV series born of the Stargate theme. Then again I like the cast. Just wished it didn't look like Huis clos by Camus all the time.

Murphy's laws

Ma gandesc de ceva timp la toate lucrurile ce nu ies bine. Chiar mare parte nu ies bine. Dar atunci cand lucrurile ies bine nu tin minte sau uit mult prea repede, ca si cum nu as putea sa ma bucur prea mult de lucrurile bune.
Legile lui Murphy sunt emblema acestor situatii.

Sa luam cazul meu: imi pierd toate actele (postul asta) si nu le pot reface in Franta (pentru ca pentru a reface cardul de identitate iti trebuie pasaport ori nu mai am unul din decembrie-expirat si dat inapoi ministerului) si sunt obligata sa merg in Romania.
Partea proasta: Am dat 100 de euro sau ceva de genul pe bilet. Nu o suma oribila. Lipsesc de la primele ore ale noului semestru. Nu sufar prea rau nici de asta. Nu muncesc in zilele alea si pierd in total cam 86,66666667 de euro (cam atat am estimat ca ma costa 4 zile de munca).
Partea buna: Vin in Bucuresti ceea ce pentru mine este raiul...nu stiu de ce, sincer. O sa ma plimb si o sa ma duc la cinema pe Magheru. Apuc sa-mi vad prietenii (yeeeeeeei!). Asta e o poveste mai lunga pentru ca de fapt cele mai bune prietene ale mele sunt ori la Oxford, ori la Strasbourg, ori la Bordeaux, dar au mai ramas si in Ro cativa. Si mai apuc sa vad si pe cineva important dar asta e o alta discutie cu totul. Apuc sa mananc mancare gatita de bunica mea...si sa-i vad pe ei. Oricum apuc sa fac o gramada de lucruri foarte misto.

Acum in momentul in care mi-a fost furat portofelul m-am gandit la toate aceste legi. Apoi m-am gandit la natura mea. Apoi mi-am dat seama ca sunt obligata sa ma duc in Ro. In sfarsit trebuie sa recunosc ca inca mai sunt sceptica si ca nu se stie ce se poate intampla in doua saptamani.


• If anything can go wrong, it will

Leapsa de la Roxy

Cum spune si titlul e de la Roxy, a trecut si pe la My7uNa si pe la Korbu.


1. Muzica romaneasca sau muzica straina, ce preferi?
Muzica straina clar. De altfel daca ar fi sa discutam muzica romana am cateva slagare in memorie si cateva formatii care imi plac dar cam atat (Voltaj, Proconsul,Holograf, Luna amara, 3sud-est - nu, nu imi e rusine etc)

2. OTV, descrie-l cum stii tu mai bine.
Un balci de oligofreni. Il apreciez insa pe Dan Senzationescu pentru ca a scos ceva din nimic.

3. Hi5 sau Facebook?
Facebook, nu am avut niciodata Hi5. De altfel gasiti link la Contact.

Sweet disposition

Am o dexteritate incredibila care reuseste sa ma dea si pe mine peste cap, ceea ce, recunosc, mi-e foarte greu sa admit dupa atatia ani de viata comuna cu mine insumi. Da, este vorba de multiplele personalitati de care dispun.
Mi s-a furat portofelul in autobuz. Este a 3a oara cand mi se-ntampla in transportul in comun (pentru portofel), a 5a oara in genere (cu un ipod si un mobil pe lista).
Da, ati ghicit, sufar de aiureala cronica.
A posteriori cand imi uram viata si ma gandeam cat de cacat e ziua sau natura mea am si calcat in cacat. Da, ziua incepuse sa devina mai baubila, eram ajutata moral de o fetita de 8 ani (it always helps for me), dar nu, a trebuit sa trec si prin cacat.
Am declarat furtul, si am asteptat cel putin o ora si jumatate pentru a face asta.
In orice caz am 3 carduri de biblioteca, 1 card de credit, cardul meu de identitate, cel putin 7 carduri de fidelitate diverse, un SIM englezesc, cardul meu de studenta de refacut. Maine incep prin cardul de studenta si cel de identitate. Intre timp un cantec optimist si un comic-strip al unui prieten (Dragos Roman) despre inutilitatea limbilor straine (da, ma doare tare).





J'ai une dextérité hors-normes qui réussit même à me faire fléchir, ce que, je reconnais, j'ai énormément de mal à faire après tant de vie commune avec moi-même. Oui, un peu de discours sur les multiples personnalités dont je dispose.
On m'a volé mon portefeuille dans le bus. C'est la 3éme fois que cela m'arrive dans les transports en commun (pour le portefeuille), la 5éme fois tout court (avec un ipod et un portable au compteur).
Vous avez bien deviné, je suis totalement tête-en-l'air.
Alors que je maudissais ma vie et journée de merde et ma nature de merde j'ai marché dans la merde. Oui, la journée commençait a devenir plus supportable, j'avais le support moral d'une petite fille de 8 ans ce qui m'aide toujours, mais non, je devais marcher dans de la merde.
Après j'ai déclaré le vol, et j'ai attendu au moins une heure et demie pour le faire.
En tout cas j'ai 3 cartes de bibliothèque, 1 carte de crédit, ma carte d'identité, au moins 7 cartes de fidélité diverses, une carte SIM anglaise, ma carte d'étudiante à remplacer. Demain je commence avec la carte d'étudiante et celle d'identité. Entre temps une chanson pour me provoquer au calme et une BD faite par un ami (même si c'est en roumain).

Leapsa, photo

Biroul meu, conform cerintelor lepsei.
De la stanga la dreapta: un ceas portocaliu care suna exact ca alarma bancilor, pe perete - un afis Art Nouveau de Mucha, un orar (exact, un orar, ca sa ma simt ca in clasa a 3a mereu), sus de tot e o poza cu bunica mea, sub ea este o imagine cu Parisul (pe care o voi da repede jos ca il vad indeajuns zilnic) - , pe birou - carti, reviste, mac-ul, agenda, alte doua carti, inclusiv cea pe care o citesc acum Kelly+Victor de Niall Griffiths, sarea (acel mic obiect albastru), un suport pentru pixuri si creioane facut de mine (fund de sticla de plastic cu papier maché pe el si pictat) - , pe celalalt perete - carti postale si felicitari, post-it-uri diverse cu date de nastere, o imagine a Sibiului, un desen de la Rora cu noi doua (Rora are 9 ani), de lumina este agatata o Diddlina, sus sunt cutii de medicamente, diverse si amintiri (cutii cu amintiri, da chiar suna bine).
Lipseste paharul de vin care se afla in frigider (am uitat sa-l pun la rece asa ca dupa ce l-am turnat in pahar am realizat mare ma greseala).
Acum nu poate spune nimeni ca nu ma cunoaste.



De la Miru si Dezaxata.

can't get you out of my head (2)

Luis de Gongora






Un sonet divin.

Original:

Mientras por competir con tu cabello
oro brunido al sol relumbra en vano;
mientras con menosprecio en medio el llano
mira tu blanca frente el lilio bello;

mientras a cada labio, por cogello,
siguen mas ojos que el clavel temprano,
y mientras triunfa con desdén lozano
del luciente cristal tu gentil cuello,

goza cuello, cabello, labio y frente,
antes que lo que fue en tu edad dorada
oro, lilio, clavel, cristal luciente,

no soio en plata o violo troncada
se vuelva, mas tu y ello juntamente
en tierra, en humo, en polvo, en sombra, en nada

English:

Biblos

O leapsa pe gustul meu: subiect - carti. De la Miruna si Roxana.
1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?
Am o obsesie pentru semnele de carte. Strang aproape toate bucatile de hartie, cartile postale, cardurile iesite din uz etc si de fiecare data cand incep o noua carte aleg un semn care sa o reprezinte. Nu indoi si nici nu scriu decat cu creionul.

2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
Nu am primit nimic de curand. Dar mi-am cumparat singura si nu, nu imi doresc nimic actual.

3. Cititi in baie?
Ador sa citesc in baie, orice imi pica in mana dar mai ales arta. Nu fac baie fara o carte.

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
Am scris poezii, nuvele, fanficuri. Nu reusesc sa termin aproape nimic asa ca ma dau repede batuta. Dar nu-mi pierd speranta ca voi reusi candva.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
Imi plac cartile din Raftul Denisei dar nu stiu editura. Nu urmaresc aproape deloc ce carti ies, pentru moment ma ocup de clasici.

6. Care este cartea preferata?
Nu am. Adica nu as putea alege una pe care sa o prefer. Am autori preferati: Marquez, Tabucchi (am si o nuvela de-a lui pusa pe blog), Zola, Barthes (nu am citit decat Mythologies), Dianna Wynne Jones, Cornelia Funke, Mircea Eliade, Camil Petrescu etc

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Nu am recitit decat Harry Potter.

8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
M-am intalnit cu autorul unei carti care mi-a placut mult, Alabama Song (despre viata lui Francis Scott Fitzgerald), Gilles Leroy. A fost foarte tare pentru ca era in Romania si a venit la noi la liceu. Pregatisem intrebarile si chiar m-am distrat.

9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
Imi place sa vorbesc cu toata lumea. Daca fac o descoperire imi sun cea mai buna prietena de obicei. Sunt inscrisa pe Shelfari si discut cu o prietena care este si ea inscrisa. Mai discut cu fosti sau actuali profesori.

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Recomandarile unor oameni dar si nevoia de a cunoaste scriitorii majori.

11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Nu cred ca exista lectura obligatorie. Altfel nu ar fi lectura.

12. Care este locul preferat pentru lectura?
Nu am. Imi place sa merg citind, sa citesc sub un copac, in parc pe banca, band un ceai la ceainarie, pe jos in biblioteca.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Citesc mergand si ascultand muzica cateodata. Pot sa ma uit si la televizor in acelasi timp.

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Nu pot sa citesc in format electronic, printez.

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Imi place sa imprumut de la biblioteca, dar si de la prieteni. Cartile pe care le cumpar sunt de obicei cele de studiu pentru facultate sau cele pe care nu le gasesc in biblioteci in Franta pentru ca sunt in engleza.

16. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?
O carte este o senzatie.


playing games by ~hepikied on deviantART

Poza este a lui Adrian Bulboaca.

Victor Hugo vs Gigi Becali

Mai megaloman decat Gigi Becali este numai Victor Hugo. Afirmatia poate parea ciudata dar este adevarata. Nu ca as vrea sa pun aceste doua personalitati in aceeasi propozitie ci doar pentru ca unul este dotat cu un talent remarcabil dar cred ca megalomania lor poate fi comparata.

God stuff

I think this is true.

Agora

Je me pose souvent des questions sur la tolérance. Surtout celle religieuse. Peut-être parce que je sui agnostique et que j'ai du mal à voir la logique d'une personne croyante dans sa foi.
Dimanche soir j'ai pleuré à un film. Le nouvel Amenabar, Agora. J'ai surtout pleuré parce que des chrétiens on détruit la bibliothéque d'Alexandrie mais aussi parce que je ne me rends pas vraiment compte comment on peut être fanatique à ce point. Le film ne cessait de rappeler la guerre en Irak, en Afganistan, le conflit israelo-palestinien, mais dans moi il réveillait toutes les erreurs de la chrétienneté ou de toute religion (à travers la mort d'Hypatie). Je m'imaginais Jeanne d'Arc et d'autres martyres de ce dogmatisme religieux. Je pleurais pour toutes les découvertes manquées, pour toutes les familles brisées, je pleurais parce que j'étais soulagée de ne pas devoir vivre dans ce monde.
Oui, je crois que le monde est meilleur maintenant, que c'est mieux de tellement de façons parce qu'on a plus de liberté de penser et de croire en ce qu'on veut. Du moins dans la plupart du monde occidental.
Du reste, c'est un film superbe, avec des acteurs bien. La narration de suit pas la réalité historique, parce que si elle est morte par tous ces supplices, apparemment elle l'a fait vers 60 ans. Mais il faut se préparer pour les plans longs, des scènes dures, enfin...tout ce que l'intolérence débite.
Entre temps je suis contente d'avoir découvert Hypatie.

L'épatante Hypatie
Mathématicienne et philosophe, celle qui avait, selon Leconte de Lisles, "le souffle de Platon et le corps d'Aphrodite" est portée à l'écran dans un film Agora. Dans la turbulente Alexandrie, Hypatie affronte jusqu'à la mort les fondamentalistes chrétiens. De Voltaire aux féministes, elle a toujours été très (dés)habillée à la mode de l'époque, et on ne s'en étonne pas de la voir en héroïne sexy en butte à la haine intégriste. Tout de même, c'est un peu comme faire jouer Simone Weil à Scarlet Johansson. Selon Maria Dzielska, sa biographe, Hypatie, modèle de vertu, est morte vierge à 60 ans.

Source: Philosophie Magazine



Imi pun adesea intrebari in legatura cu toleranta. Mai ales cea religioasa. Poate pentru ca sunt agnostica si mi-este greu sa vad logica unei persoane credincioase.
Duminica seara am plans la un film. Noul Amenabar, Agora. Am plans mai ales pentru ca o gasca de crestini fanatici au distrus biblioteca din Alexandria dar si pentru ca nu puteam sa-mi dau seama cum poate exista un fanatism atat de extrem. Filmul aducea aminte de razboiul din Irak, din Afganistan, conflicutul israelo-palestinian, dar in mine nu aducea la suprafata toate greselile crestinatatii au a oricai religii in genere (prin moartea Hypatiei). Imi imaginam Ioana d'Arc si al martiri ai dogmatismului religios. Plangeam pentru toate reusitele stiintifice impiedicate, pentru toate familiile distruse, plangeam pentru ca eu nu traiesc in aceasta lume si ma simteam eliberata.
Da, cred ca lumea este un loc mai bun acum, din multe puncte de vedere, dar mai ales din cauza libertatii de a gandi sau a crede ceea ce vrem. Cel putin in mare parte din lumea occidentala.
In rest Agora este un film superb cu actori ok. Naratiunea nu urmareste realitatea istorica, pentru ca nu este moarta prin aceste suplicii tanara ci pe la 60 de ani.
Sunt fericita ca am descoperit-o pe Hypatia.

L'amour

"L'amour, hum hum, pas pour moi,
Tous ces "toujours",
C'est pas net, ca joue des tours,
Ca s'approche sans se montrer,
Comme un traitre de velours,
Ca me blesse, ou me lasse, selon les jours"

Carla Bruni



"Iubire hum hum hum nu pentru mine
Toate aceste "pentru totdeauna"
Nimic sigur, se pot intoarce impotriva ta,
Se apropie invizibil,
Ca un tradator de catifea,
Ma raneste, sau ma plictiseste, in functie de zile."

Restul de versuri aici

Romantic

Povestile de dragoste seamana cu literatura. Asta este concluzia la care am ajuns in autobuz acum trei sau patru zile. Evident, este in selectia imi explic lumea cum stiu eu mai bine. Mai exact cu o serie intreaga de nuvele.
Nuvela are un format interesant: condensata, la obiect, este un univers inchis si complex. Dincolo de asta trecerea de la incipit (numai primul paragraf) la acea pierdere a echilibrului si asa insabil este fix ceea ce se intampla in majoritatea relatiilor.
Dincolo de acele relatii pentru care esti constient ca lucrurile nu ar fi mers niciodata din motive clare si precise, marea majoritate incep cu un entuziasm feroce si se termina intr-o baie de lacrimi.
De ce? Cand are loc aceasta pierdere a echilibrului atat de tipica in nuvela? Ne dam seama de ceea ce reprezinta acel eveniment cand el are loc? Nu, chiar deloc. Ca orice personaj de nuvela fantastica avem un destin bine determinat de narator. In momentul in care ceva se rupe nu exista scapare, nici macar la sfarsit. Poate ca nu e lafel de mult pathos ca in tragedii, ca nu e vina zeilor dar nu exista niciun deus ex machina ca sa salveze situatia si nu treci propriu-zis printr-un proces de spalare a propriilor pacate cand citesti nefericitele intamplari ale acelui personaj.
Esti neputincios ca in cazul filmelor horror. Vrei sa-i tipi fetei in fusta de cheerleader sa nu deschida usa, ca tu auzi muzica si stii ca ucigasul e in spatele usii, dar nu are incotro.
Putine nuvele se termina cu un echilibru reinstaurat. Marea majoritate merg din rau in mai rau.
Partea buna este ca nu te plictisesti in nuvele, nici nu iti pierzi interesul.
Din fericire pentru noi cand se sfarseste o relatie este exact ca atunci cand se sfarseste o nuvela: dai pagina si incepi inca una. Iar de multe ori, ajungand la ultima pagina, ai toate sansele sa lasi cartea jos si sa te apuci de un roman.

O nuvela tradusa de mine din franceza de Antonio Tabucchi aici

L'article en français

can't get you out of my head (1)

Machiavelli

"Imi iubesc patria mai mult decat imi iubesc sufletul."

De 3 saptamani de zile il diger pe Machiavelli la foc mic. Avand in vedere ca m-am apucat de filosofie acum 2 ani si ca stiu ca nu o voi termina niciodata dar ca macar o discutie inteligenta cu o persoana ce studiaza sau se intereseaza pot purta, am ales sa compar minunata opera a lui Machiavelli cu o carte mai obscura frantuzeasca, care ma dezgusta in prea multe moduri si refuz sa o citez, pentru un referat/prezentare.
Evident, nu am fost dezamagita. Desi se spune ca Printul este o apologie a tiraniei iar Discursul despre prima decada a lui Titus Livius, nu mi s-a parut ca este mai pragmatic decat orice liberal modern si mai clar in gandire decat multi filosofi/oameni politici/scriitori/psihologi etc.

Reasons for idiocracy

Vorbeam cu un prieten despre teorii sociale cu putin timp in urma ca sa-mi explic fenomenele de circ din noua scena mediatica romana. El plesnise de ras la articolul despre Honorius Prigoana si reactia lui la top 30 crai de Dorobanti facut de Academia Catavencu. Vorbind cu un alt prieten am observat cum doi tineri de varste apropiate cu falnicul Honorius (22 de primaveri) se indigneaza pe buna dreptate, cred, de banii pe care Honorius ii are, de harfele lui (cat imi place cuvantul), de ambitia lui de a nu fi considerat "pitiponc" (desi eu stiam ca pitipoancele nu sunt bogate si ca ele cauta mosi cu bani).
Apropo, am ras de nu am mai putut la poza asta din finala teracota de pe cocalari.com:

Eu m-am gandit la altceva. O prietena buna mi-a povestit ca Nikita este bolnava psihic. In sensul in care copilaria ei au facut-o superstarul de azi. Crescuta de o familie de tigani care nu a tinut la ea singura metoda pe care o are ca sa isi aureasca blazonul este sa iasa in evidenta.