Cartea (8) - Confesiunile de Rousseau

Rousseau (1712-1778) este unul dintre cei mai mari filosofi ai secolului al 18lea, daca nu cel mai important. Confesiunile povestesc viata sa, scrierea lor fiind un moment unic literar deoarece nimeni nu mai scrisese vreo autobiografie inaintea lui Rousseau (ci numai Memorii). El scrie la persoana Ia singular experienta existentei sale asa cum si-o aminteste si in planul operei exprima vointa de a fi cat se poate de sincer.

1. Incadrare literara
Jean-Jacques Rousseau a fost foarte confuz, cel putin asta reiese din Confesiunile sale. Da, este un filosof deosebit pentru ideile sale despre educatie - Emile - sau despre societate si politica in Contractul social el sustine ca un monarh nu are drept divin si ca poporul ar trebui sa conduca o natiune dar in acelasi timp este printre cei mai urati oameni din acel secol cu o miriada de fosti-prieteni care l-au denigrat ani in sir: Diderot, Voltaire, D'Alembert pentru stilul de viata singuratic adoptat.

2. Synopsis
Rousseau s-a nascut la Geneva (care la vremea respectiva era o republica de sine statatoare), nastera sa fiind motivul mortii mamei sale - ceea ce el a regretat restul existentei sale pentru ca a cautat mai ales asta in femeile care l-au inconjurat. Tatal sau decide sa il puna intr-un fel de pensiune la tara impreuna cu un var de-al sau. De acolo el pleaca prin Franta si Italia intr-un fel de pelerinaj in cautarea unei confesiuni religioase pana cand da de Mme de Warens si se stabileste cu ea, renuntand la calvinism. Cea pe care el o numea 'maman' i-a fost si amanta. Se muta la Paris pentru a lucra in domeniul muzicii, invatand in timpul sau cu Mme de Warens atat herbologie cat si teorie muzicala. Este foarte rapid distins si se imprieteneste cu grupul ce scrie Encyclopedia. Scrie o serie intreaga de opere, tratate (nu numai despre muzica) si refuza printre altele orice ajutor financiar de la regele Frantei sau orice alt cap incoronat. Cartile sale, dar mai ales Emile, i-au adus numai probleme cu autoritatile ajungand foarte rapid sa fie un fugitiv traind din ceea ce copia si din mila prietenilor ramasi dupa ce i-a jignit prin stilul lui de viata.
El recunoaste de asemenea ca nu se poate integra in societatea in care traieste, nu poate raspunde normelor ei si ca doreste sa fie altfel; de exeplu a decis la un moment sa se imbrace numai cu salvari pentru ca avea probleme urinare.
Viata lui este trista si presarata cu o glorie care nu ii aduce decat nefericire.


3. Critica
Cartea aceasta a fost scrisa ca sa raspunda criticilor aduse de-a lungul anilor lui Rousseau. Asa cum el scrie in operele sale societatea de atunci reprezenta pentru el apogeul raului uman, in sine dorinta lui era sa locuiasca in natura, daca se poate chiar in sihastrie ca sa nu fie intinat de acest rau.
Si pentru cei care o citesc astazi reuseste. Rousseau este foarte candid cu tot trecutul sau recunoscand ca este atras sexual de ideea de a fi biciuit, ca si-a abandonat copii (desi a scris un tratat despre cum sa iti educi mai bine progenitura) si ca a lasat un prieten epileptic sa moara in strada.
Dar chiar si asa reuseste sa te faca sa tii la el, si sa ii tii partea acolo unde prietenii lui si o intreaga traditie istorica l-au denigrat.
Dupa moartea sa i-au fost recunoscute toate reusite si ramasitele sale se afla astazi la Panteon, alaturi de cele ale lui Voltaire, marele sau inamic.

0 commentaires:

Post a Comment

 

Flickr

study

Instagram